Capitolul 18

L-am privit pe Caspian lung, el fiind singurul lucru pe care îl puteam vedea bine în întuneric. O picătură de sudoare i s-a scurs pe frunte, iar eu m-am ridicat cu greu în picioare ca să pot ajunge la fereastră. Aceasta era situată sus pe perete, așa că a trebuit să trag un scaun înalt lângă zid ca să pot ajunge la ea.

Singura mea speranță era să nu cad. Atât eu, cât și scaunul ne clă