Aerul nopții se așeză în jurul lui Alaric ca o pătură grea, purtând simfonia îndepărtată a traficului urban și greutatea propriilor gânduri agitate. Stătea pe treptele uzate din fața clădirii apartamentului Seraphinei, cu piciorul bătând într-o energie nervoasă pe care nu o putea stăpâni. Mâinile, încleștate strâns între genunchi, îi erau umede de anticipare. Strălucirea galbenă și difuză a lumini