Ochii lui Alaric s-au deschis brusc în lumina difuză ce se filtra prin perdelele subțiri, conștiința revenindu-i violent, ca un val de sticlă spartă. Capul îi bubuia ca un picamer, fiecare bătaie nemiloasă trimițând unde de șoc de durere prin craniu. Tavanul de deasupra lui își pierdea și își recăpăta claritatea, modele necunoscute dansându-i în fața ochilor tulburi. Un miros ciudat îi asalta nări