Isabel stătea prăbușită pe brațul canapelei, întreaga ei postură emanând o frustrare grea și obosită. Aruncă o privire spre cea mai bună prietenă a ei, Seraphina, iar iritarea aprinsă din ochii ei era aproape palpabilă.

— Îți spun eu, Seraphina, zise ea, cu vocea ascuțită de o exasperare abia stăpânită, nu înțeleg. I-am tot bătut apropouri, am râs la glumele lui seci, practic am făcut totul, mai p