Biroul lui Arthur era tăcut, dar plin de o tensiune densă, de genul celei care putea transforma cuvintele în arme ascuțite. Ședea la biroul său, în timp ce ceasul vechi cu pendul din colț măsura secundele cu o precizie mecanică, fiecare sunet zgâriind nervii deja întinși la maximum ai lui Arthur. Umerii săi, de obicei drepți, cu încrederea unui om care clădise un imperiu, erau acum aplecați în faț