Perspectiva lui Sylvie

Aveam opțiunea de a merge pe jos spre casă, dar Valerion a spus, și citez: „Nu pot risca să ți se întâmple ceva, nu mi-aș ierta-o niciodată”, așa că a decis să luăm o mașină. Nu era ca și cum s-ar fi întâmplat ceva dacă aș fi mers pe jos, ca toți ceilalți oameni normali.

Kallia a râs în mintea mea: „Și totuși, ești roșie ca o tomată”, iar eu am vrut să-i car o palmă. C