„Știi, ai vorbit cam mult, Riker.” Dante se lăsă pe spătarul scaunului într-o falsă aparență de indiferență, dar de unde stătea Vander, lângă el, se vedea cât de tare strângea bărbatul mingea antistres în mână. „E chiar păcat că nu pari să ai nimic important de adăugat.”

​ Riker își strâmbă fața într-o grimasă de superioritate nejustificată: „Aici greșești din nou, prințișorule. Nu este niciodată