Tamsin a vomitat timp de câteva minute, simțind cum stomacul i se răsucește. Nu-i venea să creadă cât de mult dădea afară. Nu se mai oprea.

​ — Nici măcar n-am mâncat atât de mult, spuse Tamsin între reprizele de efort. În cele din urmă se opri și reuși să-și recapete suflarea. Angajatul o așeză în salon și îi dădu un pahar cu apă rece. — Mulțumesc.

*Rahat, rahat, rahat.* Se gândi ea uitându-se