Valerie pov

În timp ce alergam în temniță, pașii îmi erau rapizi, deși tăcuți, iar respirația îmi era ușoară, abia audibilă; încă o dată, m-am trezit recunoscătoare lui Zarek pentru că mă ajutase și mă scutise de osteneala de a încerca să trec de gardieni.

Totuși, în timp ce treceam de cele două porți mari din fața clădirii, n-am putut să nu mă gândesc la ceva.

De ce erau doar doi gardieni la temn