„L—Luna Lyra...”

Dintele Jennei clănțăneau de parcă un fior tocmai îi trecuse prin corp.

Lyra rânji cu răceală: „Nu mai sunt Lună, nu mai sunt de mult. Tu ai ajutat-o pe Selene să mă alunge, mai ții minte? Nici până în ziua de azi nu-mi vine să cred că m-ai trădat.”

„Luna... nu, domnișoară Lyra... E—Eu nu am—”

„Dar se pare că trădarea mea nu ți-a adus niciun bine. Ești tot o servitoare, o sclavă,