Molly era plină de energie. Îl alerga pe Ruger peste tot, în fiecare zi. Nimeni nu o putea opri, și era de-a dreptul epuizant.

Rhea râdea cu atâta poftă, încât abia putea vorbi. „Ruger chiar are priză la fete.”

N-ar fi fost o problemă cu niciun alt câine, dar Molly era un caniche. Iar caniche-ii aveau o energie debordantă.

Rhea s-a întors spre Dante. „Cum ar fi să-i împerechem pe Ruger și Molly?”