— Acolo înăuntru este o formă de viață, îmi reamintește Jaxen, de parcă mi-ar păsa de asta. În clipa asta, singura viață de care îmi pasă este cea care are un băț ascuțit lângă gât.

— Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie, scrâșnesc eu, în timp ce o briză ușoară îmi mângâie părul, iar ceața se rotește în jur, mișcându-se prin pustietatea stearpă ca niște firișoare de fum.

Buzele lui Jaxen tremură,