„Ești bine?” întreabă Soren blând, mergând greoi și epuizat. „Vrei să o iau eu?”

Mușchii mi se încordează la gândul ca ea să-mi părăsească brațele, așa că îmi încleștez maxilarul și o strâng mai tare.

„Sunt bine”, îi spun, ignorând felul în care corpul meu imploră o pauză; mușchii îmi sunt dureroși și înțepeniți, pielea mă ustură la fiecare pas greșit sau rădăcină care pare că vrea să mă tragă în