— N-o să meargă, spune o voce obosită de dincolo de gratiile de lângă mine. Mă opresc, strângând cămașa murdară la piept, entuziasmul meu pierind și luând cu el endorfinele care îmi blocau durerea.

— De ce n-o să meargă? întreb eu, crezând pe jumătate deja.

— Iau totul. Fac o percheziție în fiecare zi și iau orice nu este îmbrăcămintea de pe noi, șoptește ea. — Și acum știu ce ești, așa că s-ar pu