Cosima se trezi la prima oră a dimineții, când razele soarelui o loviră prin perdelele camerei. Scoase un mormăit de somn și deschise ochii încet.

Privirea îi cercetă camera goală în care dormise, dar nu era nicio urmă de Valerio. Alarmată, se ridică în capul oaselor. În mintea ei era un haos total.

Seara trecută, fusese aproape un miracol că reușise să adormă, dar Valerio îi ținuse companie toată