Furia îmi crește pe măsură ce el continuă să pălăvrăgească. „Te înșeli în privința mamei mele, în privința mea și în privința acestei haite.” „Nu mă înșel. Spune-mi, copilă, te respectă ei? Nu. Se tem de mânia ta? Nu. Știi de ce?”

Întorcându-mă, mă îndrept spre ușă. Râsul lui e ca unghia pe tablă. Ajunsă la ușă, o închid încet și pun zăvoarele. „Vorbește, sau mica fiolă s-ar putea vărsa pe pânză.”