PERSPECTIVA VIVIEI.

Liniștea a umplut din nou camera, grea de cuvinte și sentimente nerostite. Ochii mei au rămas ațintiți pe Lyra în timp ce ea privea în gol, strângând puternic bastonul în mână. Uram și îmi doream ca această barieră invizibilă dintre noi, una formată din durere și neînțelegere, să dispară odată.

Inima îmi bătea cu putere în piept în timp ce încercam să-mi stabilizez respirația,