VIVI

Împingând ușa încet, am intrat în salonul de spital slab iluminat, unde Roman zăcea încă în pat. Ochii i se deschid brusc, simțindu-mi prezența. Era o urmă de îngrijorare în privirea lui când s-a întâlnit cu a mea.

Sprâncenele i s-au încrețit ușor, de parcă ar fi încercat să mă citească. — Ce s-a întâmplat, dragostea mea? șoptește el, cu vocea sunând răgușit și forțat. Ce a fost cu agitația a