"Dovlecel," vocea abătută a tatălui meu m-a oprit din drum. Nu aveam de gând să vorbesc cu el după cina de aseară.

Mă trezisem devreme astăzi pentru că voiam să plec înainte ca el să se trezească. Fusesem rănită de cuvintele lui; mă făcuse, indirect, curvă.

"Prințesă." Am tras aer în piept, cu mâinile strânse pumn. M-am întors pe călcâie, aruncându-i o privire inexpresivă.

Părea că nu dormise, cu