Era duminică, în mijlocul după-amiezii. Lyra și cu mine stăteam întinse pe patul ei, amândouă cu ochii la tavan.

— Mi-e foame de mor, am gemut eu, rostogolindu-mă pe burtă.

— Și mie; parca n-am mâncat nimic la micul dejun azi, a spus Lyra, întorcându-se și ea pe burta care îi chiorăia.

— Ție ți-e foame mereu, Lyra; chiar dacă ai mâncat acum treizeci de minute, tot ți-ar fi foame.

Amândouă am râs,