Îi era greu să-și ia ochii de la solzi și, în ciuda melodicității muzicii, a talentului brut pe care îl putea simți în ea și a efortului despre care era sigur că se afla în spatele rezultatului frumos, Ronan încă îi putea auzi vocea agonizantă în fundal și, odată cu ea, o voce pe care nu voia să și-o amintească.

Solzii îi reaminteau.

Chiar acum.

Chiar aici.

Tot ce conta era prezentul.

Și-a reamint