„Bună, Lyrie, draga mea?” Vocea elegantă și magnetică a lui Killian a răsunat, însoțită de un râs scăzut și relaxat. „De ce mă suni la ora asta?”

„Kian! Ajutor!” Lyra, care rămăsese calmă și stăpână pe sine în fața celorlalți, acum suna complet agitată, ca un pisicuț pierdut.

Suna atât de jalnic, încât instantaneu îți înmuia inima.

Auzind tonul anxios al Lyrei, Killian s-a oprit o clipă.

Imediat,