În zilele care au urmat, Viktor m-a ignorat de parcă aș fi fost invizibilă, iar eu am fost extrem de recunoscătoare pentru asta. De fiecare dată când ne întâlneam la ușă sau pe scară, își atingea umărul de al meu, comportându-se ca și cum n-aș fi fost acolo. Cu fiecare atingere a pielii noastre, senzația pe care o simțeam devenea tot mai electrică și mai nouă. Nu acceptam ideea că ar mai fi exista