Kaelen gemu, durerea și amețeala copleșindu-l în timp ce își deschise cu forța ochii grei. Bâzâitul și bipăitul neîncetat al aparatelor îl întâmpinară, fiecare sunet amplificându-i disconfortul.

Clipi de câteva ori, cuprinzând treptat cu privirea împrejurimile sterile. Pereții albi erau rigizi și neprimitori, iar patul mic pe care zăcea era înconjurat de un labirint de mașinării. În apropiere, cât