Aerul rece și umed al garajului subteran ar fi trebuit să fie o ușurare, dar pentru Elara, se simțea ca un mormânt. A bâjbâit după chei, cu respirația venindu-i în hopuri neregulate când a ajuns la mașina ei. Imaginea lui Kaelen Vane stând în recepția ei îi ardea în spatele pleoapelor — un prădător de care crezuse că scăpase cu șase ani în urmă.

S-a întins spre mânerul ușii, cu degetele tremurând.