Ines Solano

Îngenunchez lângă Benito și îi ating gâtul. Inima încă îi bate, dar pierde mult sânge. Îmi folosesc toată forța pentru a-l muta și a-l întinde pe spate.

— Mila Lucchese, adu prosoape curate din bucătărie! ordon eu. Fata se uită la mine îngrozită, părând paralizată. Repede!

Se tresaltă și fuge să ia ce am cerut. Fratele meu este încă în aceeași poziție, ținând pistolul, cu ochii măriți.