— Ea a fost cea care...? Își pune mâna pe antebrațul protezei mele și trag adânc aer în piept pe nas.

— A făcut ce a trebuit să facă pentru a-mi salva viața. Chiar dacă ea însăși nu crede asta, îi sunt recunoscător.

Degetele ei continuă să alunece pe suprafața argintie netedă și zâmbește din nou.

— E moale și foarte plăcută la atingere. Nu e chiar atât de rău.

— Spui asta pentru că nu m-ai văzut n