Lazzaro

E greu să-mi desprind gura de a ei, dar mă forțez să o fac. Aud pe cineva dregându-și glasul în spatele meu și mă întorc pe jumătate.

Alessandro ne privește din pragul ușii.

„Ești bine, Lucia Solano?” întreabă el.

Ea inspiră pe nas și eu o acopăr cu corpul meu când o văd încercând să-și șteargă rapid obrajii. O ajut să se ridice și, până când îl privește pe Alessandro Valeriano, masca acee