Lazzaro Ricci

Nu există nimic dulce, sărat, acru sau amar care să se compare cu gustul ăla afurisit al păsăricii Luciei Solano. Știu că aș putea deveni dependent și, să fiu al naibii!

Nu-mi pasă. Aș muri fericit dacă ar fi cu gura îngropată în carnea ei umedă și zvâcnindă.

Trec din nou cu limba din față în spate și sunt răsplătit cu un alt geamăt, de data asta mai tare. E la limita a ceea ce e per