Lazzaro Ricci

Noaptea s-a așternut deja până când ajung în dormitorul meu. Trag adânc aer în piept și nu mă pot abține să nu privesc spre ușa închisă a băii — aceeași pe care am împărțit-o mereu cu Lucia Solano. Camera ei este de cealaltă parte. Rămân nemișcat câteva secunde, chiar ținându-mi respirația, dar nu aud niciun sunet.

Poate că doarme deja, deși mă îndoiesc. Și ea obișnuia să aibă proble