Alessandro Valeriano

De îndată ce rămânem singuri, îmi împing farfuria goală la o parte și o privesc pe Adriana Cortez cum se ridică și merge spre dulapul de bar din lemn masiv, de culoare închisă, care acoperă un perete întreg al camerei. Scoate o sticlă de tequila și își toarnă de băut. Nu se întoarce la masă, ci soarbe în tăcere din pahar, ignorându-mi prezența.

„Nu-mi oferi și mie?” o întreb,