Alessandro Valeriano

O urmez în biroul meu. Ei bine, tehnic, acum este al ei, și se asigură să clarifice acest lucru așezându-se în ceea ce obișnuia să fie scaunul meu. Aproape că zâmbesc, privind-o cum se lasă pe spătarul de piele și își ridică bărbia sus. O afurisită de regină pe tronul ei.

Nu aștept permisiunea să mă așez în fața ei. Trântindu-mi geanta pe podea la picioarele mele, reprim o gri