Sterling

Încă oarecum amețită de conversația pe care tocmai am avut-o cu Zel, mă îndrept spre bucătărie. Toată lumea ia micul dejun și mă privesc cu curiozitate — și, cred eu, cu un strop de teamă — când intru. Trebuie să-mi păstrez cumpătul. Voi procesa totul puțin câte puțin, dar dacă las asta să mă paralizeze, va fi mai rău decât să nu simt nimic.

Trag aer adânc în piept pe nas și ridic bărbia.