Stasia

Următoarele câteva săptămâni au trecut ca o ceață și era de-a dreptul nebunesc cât de repede zbura timpul. M-am menținut ocupată cu temele și referatele mele, nu am avut prea mult timp să mă gândesc la Lorenzo — de fiecare dată când mă întorceam acasă după cursuri, eram prea obosită ca să-mi petrec nopțile gândindu-mă la el.

Nu l-am mai văzut niciodată după acea zi în Roma.

Era ca și cum ni