Elena

„Ia loc, Elena”, a spus Tata, rupând tăcerea.

M-am mai avansat puțin în cameră înainte de a mă așeza lângă biroul lui. Ne priveam amândoi fără să spunem nimic, de parcă așteptam ca celălalt să facă primul pas. Îmi adunam curajul să vorbesc, știind că nu fuseserăm tocmai în relații bune înainte de asta.

Buzele mi s-au curbat într-un zâmbet mic, încercând să alung stânjeneala.

„Plec”, am spus.