Elena

Dante era împins în sala de urgențe când am ajuns în grabă la spital. Lorenzo a condus repede, de parcă treceam printr-o apocalipsă, și pentru prima dată în viața mea, nu m-a deranjat. Voiam să conducă cât de repede putea.

Viața soțului meu era în joc.

Așa că stăteam afară, făcând pași încoace și încolo, așteptând.

Am înțeles cum s-a simțit el când am fost eu împușcată.

Doar că nu mă aștepta