Sufrageria Elizei s-a cufundat într-o liniște delicată, întreruptă doar de gânguritul moale al bebelușului și de ticăitul blând al unui ceas de anticariat de pe polița șemineului. Mâinile ei tremurau ușor în timp ce își netezea fusta, decenii de viață furată cântărind greu în aerul dintre ei.

„Trebuie să aveți atâtea întrebări”, a spus Eliza, vocea ei purtând greutatea unei pierderi insuportabile.