— Încă mai ești trează? vocea Willei tăie liniștea, tresărind-o pe Carys.

— Dumnezeule! exclamă Carys, aproape scăpând laptele aburind pe care îl ținea în mână. M-ai speriat.

— Asta pentru că erai pierdută pe gânduri, Cee, îi răspunse Willa, mergând spre sora ei. Carys suspină, amintindu-și că a doua zi pleca spre Texas.

— Nu am putut să dorm, spuse ea, ridicând cana pe care era să o scape. Așa că