„Bună, vecino!” a strigat Alaric de la fereastră, fluturând mâinile entuziasmat către fata cu părul șaten care stătea elegant, cu buzele formând un zâmbet perfect, suficient de larg încât să lumineze ziua.

Alaric simți cum inima îi bate regulat în timp ce o privea salutându-l la rândul ei, cu părul mângâindu-i chipul frumos. „Când te-ai întors?” a întrebat ea, ridicând fereastra ca să-l poată auzi