Investigatorul avea ochi mici, ca de mărgele, dar erau pătrunzători. Mă privea de parcă mi-ar fi citit gândurile sau de parcă aștepta doar să greșesc ca să mă prindă în capcană.

„Cine sunteți?” am întrebat, prefăcându-mă că nu știu.

„Un investigator de la Biroul de Proiecție Neurală.” Nu s-a prezentat pe nume.

Oare încerca să mă intimideze? Dacă da, îi reușea.

„De ce ați vrea să vorbiți cu mine?”