De când plecasem de la Killian, eram o epavă. Plângeam în hohote, cu suspine și sughițuri, și îmi suflam nasul la fiecare douăzeci de secunde.

Am încercat să o sun pe Phoebe, dar nu putea înțelege ce spuneam din cauza lacrimilor și a suspinelor. Cred că n-ar fi trebuit să fiu surprinsă când ea și Isolde au apărut la ușa mea douăzeci de minute mai târziu, cu pături și perne în plus și trei cutii de