După ce l-am întrebat pe Killian dacă crede că pot trece examenul de transfer, am așteptat răspunsul lui. A trecut un moment. Apoi încă unul.

El tot nu se uita la mine, iar încruntarea lui devenea tot mai adâncă.

Propria-mi neîncredere a început să se înfiripe, nepoftită, în gândurile mele. Între timp, inima mă durea de parcă s-ar fi crăpat chiar pe la mijloc.

"Killian", l-am îndemnat, pentru că,