Simțeam că nu mai pot respira. Isolde știa cine sunt. Isolde știa că sunt însărcinată.

— Hei! Hei, e în regulă. Isolde mi-a pus mâna pe umăr. Respiră cu mine, bine?

Am făcut cum mi-a cerut, urmând-o în timp ce exagera fiecare respirație, inspirând și expirând. Inspirând și expirând.

În cele din urmă, încetul cu încetul, panica s-a potolit, transformându-se într-o anxietate moderată, mult mai ușor