— Ai epuizat-o cu distracția. Vino, să te schimbăm. Mergi de parcă roba te-ar târî pe tine, nu invers.

El se întoarse, iar ea îl urmă îndeaproape.

— Acum doar îți bați joc de mine. N-am mai purtat nimic atât de greu până acum, mormăi ea pe jumătate serioasă. Adevărul era că Kalia nu se putea îndura să se plângă, pentru că, deși roba era grea, încă mirosea a el. Ar fi putut-o purta toată noaptea.