Varkor părea înfrânt.

Era epuizat și stors de puteri. Dar nu putea să doarmă. Nu era surprins de faptul că somnul îl ocolea.

Stătea pe marginea patului, proaspăt dușat — ar fi trebuit să se simtă răcorit, dar simțea că arde. Celelalte jumătăți ale sale erau atât de neliniștite și de nervoase în interiorul său, încât nu-i făceau situația mai ușoară.

Lupul rege se repezea înainte, zgâriindu-i pieptu