Tonul lui era la fel de profund pe cât și-l amintea și la fel de periculos, dar, spre surprinderea ei, nu o mai speria ca înainte. Kalia se întoarse spre el, în cealaltă parte a bucătăriei. „Toate medicamentele mele?”

„Da, toate.”

La ce i-ar folosi? Nu conta. Alungă gândul. „Bine, am să fac asta.”

„Ce-ai spune dacă ți-aș arăta orașul?” se oferi Veda cu un zâmbet cald.

„Mi-ar plăcea enorm!” Deja ab