"LYRA, așteaptă!"

Pufnesc când îl aud pe Viktor strigându-mă din spate. Vântul îi poartă vocea. Noaptea s-a lăsat, iar mierlele și-au început călătoriile dintre bolțile copacilor. Lumina lunii pe care o așteptam nu mai pare la fel de frumoasă. Bombăn în timp ce mă îndrept spre pădure, nedorindu-mi nimic altceva decât să fiu singură. Iarba foșnește sub tălpile mele. Viktor continuă să mă strige, și