PANICA devine ceva ce simt mult prea des. Picioarele mi se înrădăcinează adesea în pământ și îmi pierd orice capacitate de a gândi și de a mă mișca. Nu cred că pot nici măcar să clipesc. Nu pot să respir și nici să simt. Ritmul inimii începe să încetinească și simt cum inevitabilul îmi bate la ușă. Sufletul din corpul meu ar deschide ușa larg și aș fi cuprinsă de un atac de panică.

Dar știu că nu