Cillian:

„Unde naiba crezi că te duci?” am întrebat-o, încruntându-mă la Bianca, care se îndrepta spre mașină exact când eu ieșeam din casă spre serviciu. Nu eram prost, știam că nu avea nimic de făcut la o oră atât de timpurie.

Era ceva ce ea părea să uite adesea: faptul că știam unde se duce și unde nu. Era un aspect pe care învățasem să-l am mereu în vedere, luându-mi măsuri de precauție după t