— Isadora.

Simt o mână pe umăr, scuturându-mă ușor.

Somnoroasă, deschid încet ochii și mă încrunt, confuză, privind în jur.

Dar când văd cine este, oftez, închid ochii la loc și mă întorc pe cealaltă parte în pat. — Pleacă, Cristiano.

— Isadora, spune el din nou, de data asta mai sever, cu un oftat în voce. Hai, trezește-te. Știu că n-ai mâncat nimic și trebuie să vorbim.

— De unde știi tu că n-am